Indicatorii statistici prin care se apreciază şomajul se determină în practică prin anumuite metode statistice, folosind surse de date specifice.
În general, în statistica Naţiunilor Unite, se identifică patru surse mari de informaţii, care au la bază metode şi procedee particulare, cum ar fi sondajele statistice sau culegerea datelor de la diverse instituţii pubice. Aceste surse de date au anumite coduri, specificate pentru fiecare ţară1.
Prima sursă (ce are codul BA) o constituie anchetele prin sondarea forţei de muncă. A doua sursă (E) o constituie estimările oficiale. Aceste date statistice sunt estimări oficiale oferite de diverse instituţii naţionale şi, de regulă, se bazează pe informaţii combinate, rezultate din una sau mai multe surse. A treia sursă (FA) este reprezentată de statisticile asigurărilor sociale. Aceste statistici sunt derivate din înregistrările, acolo unde există, a celor înscrişi în sistemul asigurărilor sociale. A patra sursă (NA) o reprezintă statisticile oficiilor forţei de muncă. Acestea se referă în general, la numărul persoanelor care caută de lucru, înregistrate la oficiile forţei de muncă. Persoanelor fără loc de muncă se pot adăuga cele aflate în grevă, temporar bolnave sau incapabile de muncă. Unii din cei înregistraţi sunt deja angajaţi şi caută un loc de muncă suplimentar sau schimbarea locului de muncă.
În ţările dezvoltate, ca Japonia, Suedia, Franţa sau Statele Unite, procedeul principal de obţinere a datelor statistice privind şomajul îl constituie anchetele prin sondaj.
În S.U.A., de exemplu, în fiecare lună, Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului de Muncă al Statelor Unite calculează şi publică numărul şomerilor, al populaţiei ocupate şi al celor din afara forţei de muncă. Pentru aceasta se realizează un sondaj având ca perioadă de referinţă săptămâna care conţine ziua a douăsprezecea din fiecare lună.
Se alege aleator un eşantion reprezentativ de 59.500 gospodării, din 729 localităţi diferite, astfel în cât să se asigure reprezentativitate din punct de vedere al repartiţiei geografice şi demografice a populaţiei. Intervievatori special pregătiţi adresează aceleaşi întrebări fiecărei persoane din eşantion, în urma cărora se identifică statutul acesteia: angajat, şomer sau în afara forţei de muncă. Criteriile în funcţie de care se încadrează persoanele în aceste categorii respectă cu stricteţe recomandările Biroului Internaţional al Muncii.
În România, numărul de şomeri se determină prin mai multe metode: recensământ, ancheta prin sondaj prelucrarea datelor oferite de instituţii guvernamentale, ca Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. În afara recensămintelor, efectivul şomerilor şi rata şomajului se determină şi prin alte metode statistice aplicate de către Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.) şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (M.M.S.S.).
Rata şomajului se determină prin raportarea numărului total de şomeri înregistraţi la populaţia activă civilă.
Pentru calculul acestor indicatori, a căror publicare se face în mass-media, în buletinele statistice lunare sau în anuare, se agregă datele culese la nivelul Oficiilor judeţene ale forţei de muncă şi şomajului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu