miercuri, 19 ianuarie 2011

Elemente tehnice ale impozitului

Subiectul impozitului( contribuabilul) este persoana juridical sau persona fizico obligate prin lege sa plateasca impozitul .
Suportatorul( destinatarul) impozitului desemneaza acea persoana care , in fapt suporta impozitul. De regula  subiectul impozitului este suportatorul.
 Obiectul impunerii il constituie materia supusa impunerii sau baza de impozitare. 
Sursa ( izvorul) platii impozitului consta in mijlocele din care se plateste de fapt impozitul. 
Unitatea de impunere este unitatea de masura cu care se evaueaza obiectul impozabil. Cota de impunere  este suma sau procentul care se aplica asupra bazei impozabile si cu ajutorul caruia se calculeaza impozitul .Cota de impunere mai poate fi definite ca impozitul aferent unei unitati de impunere . impozitarea se poate realize folosind :(-  sume fixe; -cote procentuale; - cote procenuale proportionale; - cote procen. progresive simple; -cote procen. progressive compuse; -impunerea in cote regressive.
Modul de impunere si perceperea impozitului cuprinde o serie de operatiuni folosite de organele financiare pentru identificarea , stabilirea, evaluarea materiei impozabile, determinarea cuantumuli impozitului si apoi perceperea sau incasarea impozitului. Determinarea cuantumului impozitelor este relative simpla , daca in prealabil material impozabila a fost correct evaluate in unitati monetare sau cand aceasta trebuie dimensionata in unitati fizice, naturale.
Termenul de plata arata cand si cum( integral sau in rate) trebuie sa se plateasca impozitul.
Inlesnirile sunt prevazute de actele normative instituitore de impozite sit axe si cuprind: scutiri, reduceri, bonificatii, amanari, bonificatii de la plata impozitelor si a a ltor venituri bugetare.

Notiunea de impozit ,taxa, contributie

Impozitul este o categorie istorică, apărută o dată cu statul şi strâns legată de acesta. El este plata bănească obligatorie, generală şi definitivă efectuată de persoane fizice şi juridice la bugetul de stat în cuantumul şi în termenele prevăzute de lege. Impozitul nu presupune obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent, de aceea are un caracter definitiv, nerambursabil. El este o componentă a circuitului economic şi îndeplineşte trei funcţii:
1.      funcţia economică ca element component al mecanismului economic financiar;
2.      funcţia financiară, prin care se asigură veniturile bugetare;
3.      funcţia social- politică, prin care se redistribuie unele venituri prelevate de la contribuabili către alte grupuri de contribuabili în mod indirect prin efectuarea de cheltuieli bugetare.
Taxele sunt plăţi efectuate de persoane fizice şi juridice, de regulă, pentru serviciile prestate acestora de către stat. De exemplu: taxele vamale se percep pentru vămuirea mărfurilor, taxele de timbru se percep pentru actul justiţiei. Unele taxe sunt impozite, păstrând numai denumirea de taxe: taxa asupra mijlocului de transport în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, TVA, accizele.
Deosebirile dintre impozite şi taxe:
1.      din punct de vedere al cuantumului, impozitul depinde volumul veniturilor impozabile, pe când taxa depinde de costul serviciului prestat;
2.      din punct de vedere al termenului de plată, impozitele sunt periodice, pe când taxele sunt plătite în momentul solicitării sau efectuării prestaţiei respective.
Elementele actului normativ ce instituie veniturile bugetare
Fiecare impozit sau taxă trebuie să aibă o reglementare juridică pentru a financiar plătite la bugetul de stat. Rezultă că ele nu pot financiar prevăzute în clasificaţia bugetară dacă nu au fost reglementate de lege. Instituţia impozitelor şi acelorlalte venituri bugetare este un drept al statului exercitat prin organul puterii executive prin Parlament şi, în unele cazuri, de către Guvern. Unele impozite şi taxe locale pot financiar instituite prin hotărâri ale consiliilor locale, ale unităţilor administrativ-teritoriale locale.


Creantele fiscale si obligatiile fiscale

Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care potrivit legi  rezulta din raporturile de drept marerial fiscal. Din raporturile d edrept prevazute anterior rezultat atat continutul cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in :
a) Dreptul de perceperea impozitelor, taxelor , contributiilor, dreptul la rambursarea taxei pe valoare adaugata , dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume  care constituie venituriale bugetului general consolidat, denumite creante fiscle principale  
  b) Dreptul la percepera majorarilor de intarziere, in conditiile legi, denumite creante fiscale accesorii .
Prin obligatii fiscale se intelege:
a) obligataia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz impozitele, taxele , contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat. 
  b) obligatia de a calcula si inregistra in evidentele contabile so fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidate.  
c) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetuli general consolidat. 
 d) obligatia de a plati majorari de intarziere aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidate. Denumite obligatii de plata accesorii. 
 e) obligatia de a calcula de a retite si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj de sursa. 
 f) orice alte obligatii care revin contribuabililor , personae fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale

Sistemul Fiscal- Concept, functii

Sistemul fiscal este definit de catre unii economisti ca fiind” tottalitatea impozitelor si taxelor provenite de la personae fizice si personae juridice care alimenteaza bugetele publice” sau ca “ totalitatea impozitelor instituite intr-un stat, care-i procura acestuia o parte covarsitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit avand o contributie specifica si un rol regulator in economie.
Functiile sistemului fiscal sunt:
-functia de mobilizare a resurselor financiare la dispozitia statului in  scopul efectuarii cheltuielilor publice, prin intermediul impozitelor si taxelor.  
 - functia economica, prin care se urmareste stimularea dezvoltarii activitatii economice, a exportului, sporirea volumului veniturilor, crearea de noi locuri de munca, obiective ce pot fi realizate rpin acordarea de facilitati fiscale. 
  -functia sociala  prin care se urmareste atat asigurarea protectiei sociale pentru anumite categorii de contribuabili care realizeaza venituri reduse sau prezinta situatii personale deosebite , cat si stimularea agentilor economici care utilizeaza forta de munca cu randament redus (dizabilitati). 
 -functia de control asupra economiei este exercitata de catre Ministerul Finantelor Publice , prin agentia nationala de administrare fiscala si unitatile sale teritoriale precum si alte autoritati prevazute de lege,  sa administreze impozitele, taxele, contributiile sau alte sume date bugetului general consolidate.

Clasificarea cheltuielilor publice

Se face dupa mai multe criterii :
  1. Clasificarea adiministrativa :
-         are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuielile publice àministere , unitati administrative –tertoriale , institutii publice autonome.
  1. Clasificarea economica
-         cheltuieli curente ( de functionare )àcheltuieli de personal , bunuri si servicii ;
-         cheltuieli de capital ( investitii ) àvizeaza dezvoltarea institutiei beneficiare
-         operatiuni financiare à imprumuturi
-         reserve excedent /deficit
  1. Clasificarea functionala :
-         foloseste drept criteriu domeniile , ramurile , sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice
-         servicii publice generale, aparare , ordine publica si siguranta nationala , cheltuieli social culturale , actiuni economice , rezerve.
  1. Clasificarea  financiara :
- cheltuieli definitive àcuprind atat cheltuielile curente cat si cheltuielile de capital
                                 à sunt cuprinse in posturi distincte in bugetele publice
 - cheltuieli temporare si / sau operatiuni de trezonerie à nu figureaza in bugetele publice , ci se gestioneaza prin trezoneria publica.
                              à sunt evidentiate in conturi speciale de trezonerie
                             àsunt uramte de finalizare prin plati la scadente certe
-         cheltuieli virtuale sau posibile à reprez cheltuielile pe care statul se angajeaza sa le efecueze in anumite conditii , ce se vor efectua pe seama rezervelor la dispozitia guvernului.
  1. Clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale
-         cheltuieli reale / negative àreprez un consum definitiv de prodsus intern brut
                                              àau un caracter neproductiv
-         cheltuielile economice / pozitive à au un caracter productiv si reprezinta investitiile efectuate de stat prin infiintarea de unitati economice
                                                                 àreprez o avansare de produs intern brut
  1. Clasificatia folosita de investitii specializate de ONU:
-         clasificarea functionala
-         clasificarea economica

Sistemul cheltuielilor publice

Cuprinde :
-         cheltuielile bugetare à se acopera din resursele prevazute  in bugetul de stat , bugetele locale , bugetul asigurarilor sociale  de stat bugetele institutiilor publice  autonome
-         cheltuielile extrabugetare àse efectueaza din resurse ( venituri ) obtinute si utilizate direct de catre institutii publice , in cadrul propriei activitati , fara a mai fi vehiculate prin fondurile bugetare.
-         Cheltuieli ale intreprinderilor cu capital de stat ànu se reflecta in bugetul public si deci nu sunt cheltuieli bugetare
-         Cheltuieli speciale àsunt finantate de resurse publice ce se constituie in fonduri speciale , distincte , administrate direct catre anumite ministere sau alte organe de stat .

Continutul cheltuielilor publice

Cheltuielie publice reprezinta :
-         relatii economico sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat pe de o parte si beneficiare , perosane fizice si juridice pe de alta parte , cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului , in scopul indeplinirii  functiilor acestuia .
-         totaliatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice care se acopera fie de la buget ( central sau local) fie din veniturile proprii ale institutiilor.
Din pct de vedere al continutului economic cheltuielile publice pot reprezenta :
à un consum definitiv de produs intern brut ( cheltuielile curente )
ào avansare de produs intern brut ( cheltuieli de  capital )